Luxos

Chilotii de aur

Un senior se pregateste sa plece in Cruciada. Proaspat casatorit cu o femeie frumoasa si prevazator din fire, el se sfatuieste cu un prietem ce e de facut ca sa n-o gaseasca, la inapoiere, pe Luxita cu burta la gura. Sfatuit de amic, merge in cetate, unde un evreu descurcaret vindea centuri de castitate, clesti de scos ochii, tot felul de instrumente de tortura care mai de care mai sofisticate. Cere cateva modele, nu-i plac, i se par barbare si vrea sa plece:
– Stati o clipa – spune negustorul – am ceva deosebit, un dispozitiv adus din Tara Soarelui Rasare, scump, dar cred ca va va satisface. Si-i aduce o pereche de chiloti din zale de aur foarte fine. Cruciatul ii ia, ii studiaza si vede un orificiu maricel fix ACOLO.
– Iti bati joc de mine? – intreba furios?
– Nu va grabiti, bagati coada lancii acolo…
Cheama scutierul, baga coada lancii si “Pac”, aceasta se reteaza instantaneu. In micutul obiect de lenjerie se ascundea o…ghilotina! Fericit cumpara dispozitivul, merge acasa si-i spune frumoasei sale consoarte:
– Draga mea, te iubesc mult si am incredere in tine. de aceea nu iti voi pune centura de castitate, cum fac vecinii nostri. Jura-mi insa ca vei purta aceasta lenjerie pana ma intorc!
Ea intoarce dispozitivul pe toate partile, vede orificiul si jura, bucuroasa. Trec trei ani si seniorul se intoarce frant de oboseala, ranit in lupte si foarte curios sa stie ce s-a intamplat la castel in absenta lui. Isi gaseste sotia foarte vesela, infloritoare chiar. Cuprins de o neagra presimtire, aduna toti servitorii in curte si ii dezbraca. Toti aveau chestia retezata, in afara de unul. Cheama calaul, le taie capetele, curg rauri de sange si ii face semn impricinatului sa se apropie:
– Dragul meu, tu esti singurul servitor care mi-a pastrat credinta si mi-a pazit onoarea. Spune-mi, cum te pot rasplati pentru devotamentul tau?
– Cum vleti dumleavoastla, stapane!

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

Your Header Sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.