Luxos

O blonda superba se duce

O blonda superba se duce la manastire si cere insistent sa vorbeasca cu maica stareta.
– Ce e, fata mea?
– Maica stareta, trebuie sa ma ajuti. Am pacatuit foarte tare si vreau ca Dumnezeu sa-mi ierte pacatele. Ce sa fac?
– Dar ce s-a intamplat, fata mea?
– Maica sterata, m-au violat 40 de barbati trei zile in sir. Ce sa fac ca sa-mi ierte Dumnezeu pacatele?
– Fata mea, du-te acasa si bea zeama de la 40 de lamai 3 zile si apoi intoarce-te la mine.
– Bine, maica stareta. Iti multumesc foarte mult!
Pleaca blonda, bea zeama de la 40 de lamai 3 zile consecutiv si se intoarce la manastire.
– Maica stareta, am facut ce mi-ai spus. Mi-a iertat Dumnezeu pacatele?
– Pacatele nu stiu daca ti le-a iertat, dar macar ti-a disparut ranjetul ala!

 

BONUS:

 

Ion se scoala dis de dimineata si merge la biserica. Ajuns acolo, popa il ia sa-l spovedeasca, si il intreaba:
– Ioane, ai fumat?
-Vai, parinte, cum sa fac asa ceva? Eu, slujitor al Domnului?
– Dar, de baut ai baut?
– Nu parinte , vai de mine!
-Dar la femei… ai fost?
-Drept cine ma iei parinte? Doamne, din instinct le ocolesc!
– Ioane, Ioane zice popa, nu–i lucru curat cu tine. Dar, i-a zi, de furat ai furat?
-Doamne fereste parinte, sunt cel mai cinstit enorias al tau!
-Nevasta ti-ai inselat-o? intreaba popa.
– Cum sa fac asa ceva? imi e frica parinte! Eu imi iubesc nevasta.
-Atunci, i-a zi mai, Ioane, cum pacatuiesti? Doar nu esti fara de pacate?
– Mint parinte, mint mult…!

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

Your Header Sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.