Luxos

Papa este grav bolnav

Papa este grav bolnav.
Intră doctorul să-l consulte, pe cînd cardinalii se roagă în antecameră.
Iese doctorul, negru la faţă:
– Sanctitatea Sa este grav bolnav şi va muri în curînd! Dar mai rămîne, totuşi, o speranţă. Ca Sanctitatea Sa să se culce cu o femeie.
– Văleleu!
– Am spus: dacă Sanctitatea Sa se culcă cu o femeie, scapă. Daca nu, va muri în curînd.
Intră cardinalii la Papă.
– Sanctitatea Voastră, doctorul spune că sînteţi grav bolnav şi că veţi muri în curînd!
– Văleleu!
– Dar doctorul spune că mai este, totuşi, o speranţă: ca Sanctitatea Voastră să vă culcaţi cu o femeie.
– Aoleu!
– Aşa a spus doctorul. Dacă Sanctitatea Voastră vă culcaţi cu o femeie, scăpaţi. Dacă nu, veţi muri în curînd.
– Bine, spune Papa, aduceţi o femeie. Dar să fie oarbă.
– De ce oarbă?
– Ca să nu mă recunoască.
Scriu ăia: oarbă.
– Şi să mai fie şi surdă.
– De ce surdă?
– Ca să nu mă recunoască nici după voce.
Scriu ăia: surdă.
– Şi să mai fie şi mută.
– De ce mută?
– Ca, dacă totuşi mă recunoaşte, să nu poată dezvalui.
Scriu ăia: mută.
– Şi să aiba [email protected] mari.
– De ce [email protected] mari?
– C’aşa-mi place mie.

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

Your Header Sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.